Pe ultima sută

A început numărătoarea inversă până la vacanța de vară. Este cea mai dificilă perioadă a anului școlar pentru toți cei implicați în educație, părinți, bunici, copii, profesori,. Da, da, și pentru profesori. Surpriză! Și ei sunt oameni!

Piticii vor să se joace, adolescenții să se plimbe, să stea cu prietenii, să viseze cu ochii deschiși, în opinia părinților să piardă timpul. Gândurile zboară năvalnice către mare, soare, discoteci, concerte, drumeții. Nimeni nu mai are chef de școală!

Și ce te faci când ești părinte în clasa a opta sau a douăsprezecea? Ai nervii greu încercați. Examenul bate la ușă, iar neprețuita odraslă afișază o nepăsare maiestuasă. Cuvântul cheie este afișază. În sufletul lui se petrec multe. Perioada este marcată de recapitulări, emoții, nesiguranță, pregătiri, banchet, gaudeamus, ultimul clopoțel… Încheie o etapă importantă din viața lui și este ușor descumpănit în fața viitorului. Nu trece doar printr-un examen care îi verifică acumulările de cunoștințe la diverse discipline, ci și printr-un examen al vieții. Se desparte de colegi cu care a împărțit glume, șotii, momente triste sau vesele, vreme de opt sau chiar doisprezece ani. Trăiește momente unice și el este serios când zăngăne la chitară dedicația pentru profa de chimie, chiar dacă ție ți se pare că pierde timpul.

Arată-i încredere. Susține-l moral. Determină-l să-ți împărtășască stările lui sufletești. Amintește-i, desigur, importanța pe care  examenul o are pentru viitorul lui profesional, dar lasă-i șansa să trăiască sfârșitul gimnaziului sau al liceului la intensitatea de care are nevoie, pentru că „Fiecare vârstă are paradisul ei pe care îl pierde” (Mihail Sadoveanu).