Ce-i lipsește copilului?

Ce-i lipsește copilului?

Ca părinte responsabil, exponent redutabil al societății de consum, ai avut grijă să îi asiguri copilului tău, confortul material de care avea nevoie ca să se încadreze perfect în grupul lui social.
Așa că juniorul are console de jocuri, electronice din ce în ce mai mici și mai „inteligente”, mormane de haine și de încălțăminte, de firmă, firește. Dacă cere ceva, îi dai, mai negociezi o notă, niște activități casnice, dar îi dai până la urmă.

De ce reușește copilul să obțină mereu ce își dorește în plan material? Sau, de ce primește și atunci când nu cere? Pentru că părintele se simte vinovat. El este conștient că nu este suficient să îngroape copilul în cadouri și atenții, dar o face totuși pentru a-și acoperi absența. Absența are și ea o scuză solidă că doar „Pentru cine muncesc?” Și, treptat, suntem prinși într-un cerc vicios din care cu greu mai putem să ne eliberăm. Niciun joc din lume, nicio pereche de pantofi, nu vor ține locul prezenței fizice  a părintelui. Copilul are nevoie de ambii părinți pentru a se dezvolta armonios. Are nevoie de dragostea lor, manifestată fățiș, are nevoie de încurajările lor, are nevoie de susținerea lor, are nevoie de timp, de mult timp petrecut împreună. Chiar dacă părinții muncesc pe rupte, copilul trebuie să aibă prioritate. Clipele libere, momentele de relaxare sunt mai frumoase și mai eficiente împreună. Copilul trebuie implicat în activitățile părinților, sau, mai bine spus, părinții trebuie să își modeleze petrecerea timpului liber în funcție de vârsta copilului și nevoile lui.