„Ceea ce mă jenează”

Dincolo de discuțiile științifice / televizate / sterile despre controversatul barem de corectare pentru proba de Limba și literatura română de la Evaluarea națională, mă nelămurește care este rolul unui examen. Din câte știu, examenul verifică o serie de cunoștințe acumulate într-o anumită perioadă de timp.

În modul de organizare a sistemului de învățământ românesc, el are rolul și de a departaja candidații în vederea ocupării unui loc într-o formă superioară de școlarizare. Atunci ce rost au discuțiile despre gradul de dificultate?
Există licee teoretice, există licee tehnologice, se re-înființează școlile profesionale (probabil și-or fi dat seama și cârmuitorii noștri că nu poate fi tot omul director, mai e nevoie și de muncitori), există licee de renume, există licee proaste (recunoscute ca atare și totuși funcționând). La oricare dintre ele se intră în ordinea descrescătoare a mediilor. Dificultatea este necesară pentru a face diferența între bun și foarte bun, între foarte bun și cel mai bun.
Și atunci?
„Ceea ce mă jenează” este că la elaborarea unui subiect de examen național profesorii au dat dovadă de superficialitate permițând să le „scape” o ambiguitate. „Ceea ce ma jenează” este discursul ridicol al ministrului. „Ceea ce mă jenează”este că mă întorc la catedră unde trebuie să dau explicații pentru greșeli care nu îmi aparțin. „Ceea ce mă jenează” este ca jurnaliști care vorbesc incorect românește s-au trezit specialiști în gramatică. „Ceea ce mă jenează” este că examenele sunt o formalitate (în sensul că nu sunt luate în serios). „Ceea ce mă jenează” este că liceele nu au dreptul să își organizeze admiterea (țintești un loc, te pregătești pentru el și îl ocupi, dacă nu reușești ești redistribuit unde mai rămân locuri). „Ceea ce mă jenează” este că la facultăți sunt locuri mai multe decât numărul elevilor care absolvesc clasa a XII-a.
„Ceea ce mă jenează” este lipsa ierarhiei, a valorilor, a modelelor, a competenței, a bunului simț.