Off! Examenul

Oricât de superficial ar fi devenit examenul de bacalaureat, el pune pe jar tinerii și, mai ales, părinții lor. De cum a venit toamna, toată lumea dă buzna la meditații ca să învețe odrasla.

Nu am nimic împotriva meditațiilor, dar de ce odrasla nu poate să învețe singură? Păi cum să înveți când soarele băltește leneș, cu ultimele puteri într-o fereastră? Și, mai târziu, cum să înveți când iarna îți oferă atâtea ocazii să faci altceva? Și ce te faci că vine primăvara și odrasla e îndrăgostită lulea, numai de învățat nu îi arde! Dai fuga la meditații trăind cu convingerea că omul acela, în două ore pe săptămână, trebuie să facă tot ce nu face puștiul singur acasă. Oare n-o fi vina ta că nu e obișnuit să învețe singur? Bineînțeles motive se găsesc nenumărate: ba că la școală nu se predă, ba că materia e prea multă, ba că media contează, ba că nimeni nu învață, ba că și alții pierd timpul, ba că „școala scoate tâmpiți”- și atunci de e să te mai omori? Revenind la înțelepciunea populară, am putea înlătura aceste explicații cu o frază simplă: „Cine se scuză, se acuză”.
Totuși, indiferent de cauze, motive, scuze și explicații, copilul are examen! Mai sunt foarte puține facultăți la care se dă examen de admitere (în fața lor mă înclin cu respect) și acolo lucrurile sunt clare. La celelalte la care trebuie media de la bacalaureat, e jale! Nu este o selecție reală. Adică „suflețelul” absolvește secția de uman a unui liceu oarecare, dar a făcut un optional de matematică (tot oarecare) și în baza mediei la aceasă disciplină (combinată cu media de la bac) este admis la Studii economice. Lasă că el la bacalaureat a dat română, o limbă străină, istorie și sport (sunt discipline numite la întâmplare), va urma Finanțe-Bănci, și, după primul semestru de matematică și economie la facultate va fi depresiv și garantat restanțier.
Este un exemplu din sistemul de învățământ românesc modern (și haotic) de a cărui înfățișare este responsabil, câte puțin, fiecare dintre noi pentru că ne lipsește atitudinea. În acest caz, atitudine înseamnă să încerci să descoperi înclinațiile și aptitudinile copilului tău. Încurajază-l să facă ce îi place, sacrifică timp pentru pasiunile lui, admiră-l și recompensează-l când obține un rezultat. S-ar putea să fie costisitor să îi întreții o pasiune, un talent, atât financiar cât și ca  timp alocat, dar merită efortul pentru că aceea i-ar putea deveni profesie. Să își depună dosarul la cinci facultăți, de la construcții până la sociologie nu este o soluție viabilă. Poate se va descurca în timpul școlii, dar o să ajungă să practice o meserie care nu i se potrivește, care nu îi place, iar acest lucru îl va afecta și pe plan personal. Chiar dacă sistemul este defect, el este suma acțiunilor oamenilor și „omul sfințește locul”. Să faci ceva cu pasiune, cu pricepere, cu devotement înseamnă câștigarea războiului cu incompetența iar copilul tău, al meu, al oricăruia dintre noi este cel care poate face diferența!