Săptămâna Patimilor

Săptămâna Patimilor este perioada de la Florii până la Sâmbata dinaintea zilei de Paște, ziua Învierii Domnului. Conform rânduielilor canonice, în aceasta săptămână se ajunează ( nu se mănâncă) până spre seară. Caracteristica esențială a acestei sâptămâni sunt Deniile, slujbele religioase care se țin în fiecare seară.
Luni, se face pomenirea patriarhului Iosif, vândut de frații săi cu treizeci de arginți. El este o preînchipuire a lui Hristos, care a fost vândut de Iuda. Acuzat de desfrânare, ajunge în temniță. În urma descifrării unor vise, este scos din închisoare și pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinței lui Hristos asupra păcatelor lumii. Tot în aceasta zi se face pomenire și de smochinul neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru că nu avea rod. E o pildă dată omului, din care trebuie să rețină, că Dumnezeu este atât iubire cât și dreptate, în sensul în care omul este suma faptelor sale, răsplpătite sau sancționate în momentul Judecății.
Marți se face pomenirea celor zece fecioare. Este o pildă care are menirea să ne țină trează datoria creștină de a trai permanent în Hristos. Prin îmlpnirea voii divine, Iisus ia chip în fiecare dintre noi. Cinci dintrte cele zece fecioare au avut candele fără ulei, simbolizând realizarea de sine în totală nepăsare față de ceilalți. Iar celelalte cinci au avut ulei în candele, simbolizând evlavia însoțită de milostenie.
Miercuri este pomenită femeia păcătoasă care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului semnificând pocăința și îndreptarea. Mișcată de harul dumnezeiesc, este mistuită de dorința de a-i fi iertate păcatele.
Joia Patimilor este orânduită amintirii evenimentelor deosebite din viața lui Iisus: spălarea picioarelor ucenicilor Săi ca exemplu de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii (Împărtășania), rugăciunea arhierească, rostită de Mântuitor când se îndrepta spre Muntele Măslinilor și începutul patimilor Domnului prin vinderea Sa.
Vineri se pomenesc Patimile Mântuitorului și mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit Raiul. Pătimirile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare și înfricoșătoare. Sfinte pentru că Cel care suferă este Fiul lui Dumnezeu, mântuitoare pentru că prin suferința Sa ne salvează pe noi, oamenii și înfricoșătoare pentru că întreaga natură s-a cutremurat.
Sâmbătă este ziua îngropării lui Iisus. Este prăznuită ridicarea din stricăciune la viață veșnică a celor adormiți.