Este vacanță, pleci la bunici!

Ți s-a întâmplat, desigur să decizi ce face copilul tău în timpul liber alegând soluția cea mai convenabilă de a-l expedia „la țară”. Poate că mulți adulți sunt nostalgici după vacanțele de acest fel, însă trebuie să fii conștient că trăim în epoca în care un om de afaceri a avut inițiativa să înființeze lângă București, o fermă, că nu se poate numi grădină zoologică, în care copiii de la oraș să poată vedea animale domestice, un măgar de exemplu.
Trăim în epoca mall-urilor, a consumului exagerat de fast-food, a orașului înghițit de smog (chiar dacă se află la poalele pădurii). În această realitate a secolului XXI „viața la țară” este anacronică pentru copiii noștri născuți și crescuți între betoane. Cu siguranță te-ai gândit la binele lui, că este supravegheat, că nu stă singur să se plictisească, că este hrănit cu grijă și cu lucruri bune de bunica, dar l-ai întrebat dacă vrea?

Este frumos să-i cultivi dragostea și respectul pentru bunici, însă o vacanță sau o parte din ea petrecută în compania lor, trebuie să fie o dorință sinceră din sufletul lui. Altfel va percepe casa bunicilor ca pe o închisoare în care este prizonier. Gândul îi va zbura la mall-uri, la fast-food și la amicii lui care probabil hoinăresc prin oraș. Copiii noștri sunt mai inteligenți decât noi, fenomen vizibil de la o generație la alta. Felul în care noi trăim, stresul societății contemporane, tentațiile firești, venite din evoluție până la urmă, conjunctura economică, influența mass-media îl fac mai sensibil, mai receptiv, altfel modelat sufletește decât erai tu la acea vârstă. El s-a născut liber să vorbească, noi am fost învățați să tăcem (indiferent cât de tineri erați în Decembrie 1989, cei care aveți acum copii adolescenți, o bună parte din copilărie, ați fost instruiți că nu este voie să exprimați cu glas tare ceea ce credeți și, mai ales, ceea ce auziți în casă).

Generațiile actuale de copii și adolescenți nu sunt supuse și nu ascultă necondiționat doar pentru că suntem părinți. A fi părinte nu înseamnă posesie. Așadar, încearcă să-ți întrebi juniorul, prietenește, ce dorește să facă în vacanță. Sugestia unei vizite la bunici este binevenită, dar dacă nu și-o dorește, îi va considera dușmani, iar pe tine te va urî, ceea ce nu va întârzia să apară în comportamentul lui. Tu nu vrei să îl lași singur, el exact asta dorește, pentru că adolescenții visează la libertate, vor să fie propriii lor stăpâni. Este mai ușor să-i dai aripi și să-l înveți să zboare decât sa-i retezi orice elan și să suferiți amândoi, toți trei, patru, sau câți sunteți în casă, pentru că va găsi o cale să își exprime nemulțumirea și o veți resimți cu toții.

Un program strict, atât în vacantă cât și în timpul liber în cursul anului școlar este o povară și contravine definiției timpului liber. Aici se încadrează și temele de vacanță date cu nemiluita și care, cred cu sinceritate, că ar trebui ignorate. Vacanța este pentru odihnă, nu ca să umplii caiete. Vacanța este pentru sport, pentru drumeții, pentru întâlniri cu prietenii, cu rudele, pentru un film bun, și, de ce nu, pentru o ieșire la mall. Întreabă-ți copilul ce vrea să facă și fii parte activă în programul lui.