Vacanța, definită în general ca timp liber, capătă pentru fiecare dintre noi sensuri diferite. Vacanța, o gură de aer proaspăt; vacanța, o infuzie de cultură; vacanța, prilej de relaxare; vacanța, perioadă de odihnă.
Oricum ar fi, ea este o rupere de ritm în care se presupune că ne încărcăm bateriile la maxim pentru a înfrunta destoinici cotidianul.
Copilul, adolescentul, adultul au nevoie de vacanță, care poate constitui un prilej de educare într-o manieră informală, nerestrictivă.
Cred că un punct potrivit de plecare este țara în care locuiți, cu atributele geografice și culturale specifice zonelor și etniilor conlocuitoare. Copilul are posibilitatea de a învăța prin descoperire, prin experiența personală. O lecție de istorie într-un muzeu, este mai ușor de asimilat decât din banca de la școală. Geografia „văzută” este mai vie, mai puțin abstractă decât cea „predată”. În plus, copilul învață să se poarte într-o călătorie, în restaurant, în grupuri neuniforme, întâlnește și schimbă informații cu lume diversă, socializează.
Vacanța este un prilej excelent de interrelaționare care nu trebuie ratat în formarea personalității copilului. El poate învăța că libertatea ține atâta timp cât nu îl deranjezi pe celălalt, poate învăța în mod activ sensul cuvântului „toleranță”, poate învăța respectul față de cei diferiți de el, poate asimila o mulțime de cunoștințe care în alt context l-ar plictisi, poate învăța să iasă în lume demn și civilizat. Iar voi puteți fi mândri că ați crescut un OM.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu