Nu, nu, nu și nu!

Adolescenții au uneori perioade în care ți se pare că vocația lor este aceea de a-ți pune nervii la încercare. Sunt mereu nemulțumiți,ceea ce faci tu este depăsit, dacă te încumeți să le dai un sfat acesta este vecin cu Antichitatea și alte manifestări care să îți arate, cu orice preț, opoziția.

Cea mai gravă dintre acestea este etapa negării totale în care, indiferent de strădaniile tale, tânărul se încăpățânează să spună NU.
Ei bine, există leac și pentru așa ceva. Desigur, este preferabil să nu se fi ajuns până acolo, dar, dacă totuși s-a întâmplat, nu dispera. Să te învinovățești nu rezolvă problema. Este util să accepți că undeva, pe drum, ai greșit ceva, dar ai grijă să nu ajungi și tu în aceeași stare.
Studiile psihologilor arată că tinerii încearcă să atragă atenția asupra lor în diverse moduri. Să te enerveze este calea cea mai sigură. Această tendință se manifestă în general la copiii proveniți din familii monoparentale, din familii destrămate sau din familii cu probleme.
Adolescența poate fi o perioadă dificilă de traversat în sine, ceea ce o face aproape insuportabilă este însă sentimentul de respingere. Copilul tău are nevoie de întreaga ta atenție chiar dacă nu mai este un bebeluș. Are nevoie de încredere în sine, are nevoie să fie apreciat, are nevoie să fie motivat. Cine ar putea să facă asta cel mai bine dacă nu părinții lui?
Nu vă sfiiți să vă deschideți sufletul în fața lui. Tratați-l cu seriozitate pentru că vede, simte și înțelege ce se întâmplă în jurul lui chiar dacă nu transmite semnale vizibile în acest sens. Să se simtă exclus din viața de familie (de exemplu, decizii commune, timp liber petrecut împreună, evenimente de orice fel, vizite, etc.) îl face să devină refractar și să spună NU.
Nu va mai conta nici măcar dacă își dorește ceea ce îi propui sau dacă îi face placere. Te va contrazice doar de dragul de a o face pentru că simte că te enervează și mecanismul lui de apărare îi spune că atunci va fi, cu siguranță, în gândurile și în preocupările tale. Încearcă să îți păstrezi calmul, să vorbești deschis cu el, să îl faci să înțeleagă că poate uneori ai vrut să îl protejezi și, de ce nu, cere-ți scuze dacă simți că ai greșit. Dacă tu te vei deschide către el, răspunsul lui nu va întârzia să apară!