Părinți roboți

„Tinerii nu mai știu să se distreze!” afirmă cu aplomb mama, soacra și mătușa referindu-se atât la voi, cât și la copilul vostru. Afirmația este relativ corectă. Relativ, deoarece cred că tinerii nu mai știu să se distreze împreună.

Off! Examenul

Oricât de superficial ar fi devenit examenul de bacalaureat, el pune pe jar tinerii și, mai ales, părinții lor. De cum a venit toamna, toată lumea dă buzna la meditații ca să învețe odrasla.

Nu, nu, nu și nu!

Adolescenții au uneori perioade în care ți se pare că vocația lor este aceea de a-ți pune nervii la încercare. Sunt mereu nemulțumiți,ceea ce faci tu este depăsit, dacă te încumeți să le dai un sfat acesta este vecin cu Antichitatea și alte manifestări care să îți arate, cu orice preț, opoziția.

A început școala

A început școala. O constatare mai mult sau mai puțin plăcută, dar reală. Prima săptămână va zbura într-o bătaie de aripi, fără să ne dăm seama.
Este un an școlar care a început sub auspiciile schimbărilor, ale celor deja înfăptuite și ale celor care vor urma. S-au schimbat directori, s-au schimbat inspectori (justificat sau nu), există clasa zero, se întrevede schimbarea bacalaureatului... Toate acestea planează tulburi asupra noastră.

Mamă, mă fac blondă!

Oare cât de bine ar fi fost să primești acest avertisment înainte ca odrasla ajunsă cu vreo doi-trei ani înaintea majoratului să intre pe ușă cu un „look împrospătat”? (Blond e cazul cel mai fericit). Probabil că ai fi făcut o criză și ai fi rostit un NU răspicat, dar pusă în fața faptului împlinit ai tendința de a spune că ai fi procedat altfel.

Mă plictisesc, deci exist!

Plictiseala este starea de spirit a unei generații în formare care are ca preocupare de bază socializarae pe diverse site-uri de profil. Ciudat este că și aici găsim frânturi de gânduri de tipul : „plisctiseală maxima”, „viața e nașpa”, „n-am ce face”, etc. Rezultă că și socializarea virtuală este o formă de plictiseală.

Egoistul

Se spune despre copiii singuri la părinți că sunt egoiști, că sunt obișnuiți să aibă toată atenția, că au parte de tot ce este mai bun în casă, că au mai multe beneficii materiale.

Derfinit ca „atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora”, egoismul este o trăsătură criticată aspru în privința copiilor și tinerilor. Care e cauza? Să fie contextul social? Să fie răsfățul exagerat? Să fie lipsa de timp și de preocupare pentru suflet? Să fie robotizarea de care dăm dovadă la fiecare pas?

Ce-i lipsește copilului?

Ce-i lipsește copilului?

Ca părinte responsabil, exponent redutabil al societății de consum, ai avut grijă să îi asiguri copilului tău, confortul material de care avea nevoie ca să se încadreze perfect în grupul lui social.