Punctualitatea

Un element important al recuzitei de adolescent este acela de a fi vedeta evenimentului. Jocul obligatoriu al acestui vedetism este să întârzii. Ei bine, nu! Este un joc greșit și complet lipsit de politețe.

Meditaţiile - pro şi contra

Un subiect controversat reprezintă de mult timp meditațiile. Acestea se constituie sub forma unor lecții private contra cost, mai mult sau mai puțin necesare pentru școlarul tău.

„Ceea ce mă jenează”

Dincolo de discuțiile științifice / televizate / sterile despre controversatul barem de corectare pentru proba de Limba și literatura română de la Evaluarea națională, mă nelămurește care este rolul unui examen. Din câte știu, examenul verifică o serie de cunoștințe acumulate într-o anumită perioadă de timp.

„Spune-mi cu cine te însoțești ca să îți spun cine ești.”

Anturajul copilului, în special la vârsta adolescenței, dă dureri de cap, în adevăratul sens al cuvântului, părinților. Grupul de prieteni cu care juniorul își petrece timpul liber nu este tocmai pe gustul tău. Chiar dacă luat în parte, fiecare copil are calitățile lui, ești nemulțumită de rezultatul în ansamblu.

Pe ultima sută

A început numărătoarea inversă până la vacanța de vară. Este cea mai dificilă perioadă a anului școlar pentru toți cei implicați în educație, părinți, bunici, copii, profesori,. Da, da, și pentru profesori. Surpriză! Și ei sunt oameni!

Ortografia cu K

Dak, pleak, k s, draq, etc. Le-ați văzut? Le înțelegeți? Mai grav, le utilizați? Deși la origini sunt niște prescurtări menite să simplifice comunicarea online, ele se regăsesc din abundență în caietele școlarilor. Ca să fiu corectă față de tineri (pe care oricum îi critică toată lumea în virtutea ancestralului „pe vremea mea...”), trebuie să recunosc că am văzut astfel de comunicări efectuate (mi-e greu să spun scrise) și de adulți.

Este vacanță, pleci la bunici!

Ți s-a întâmplat, desigur să decizi ce face copilul tău în timpul liber alegând soluția cea mai convenabilă de a-l expedia „la țară”. Poate că mulți adulți sunt nostalgici după vacanțele de acest fel, însă trebuie să fii conștient că trăim în epoca în care un om de afaceri a avut inițiativa să înființeze lângă București, o fermă, că nu se poate numi grădină zoologică, în care copiii de la oraș să poată vedea animale domestice, un măgar de exemplu.

Despre bunici

Oază de liniște a copilăriei, sursă a amintirilor duioase ale adultului, bunicii sunt un dar neprețuit în viața copilului. Casa lor ușor dărăpănată, mai ales dacă este la țară, mirosul aspru de țoale lucrate manual din camerele răcoroase în care nu ai voie să intri, brațele calde ale bunicii, încolăcite cu dragoste în jurul trupului firav, poveștile pline de tâlc ale bunicului, mâncărurile și prăjiturile proaspăt coapte, toate sunt o amintire vie a fericirii de odinioară cu care colinzi încrezător prin viață.

Copilul meu nu mai învață!

Ca un părinte grijuliu ce ești, supraveghezi cu atenție, din umbră, ce face juniorul tău după amiezele. Nici n-a venit bine primăvara că ți se pare că pierde timpul. Gândul lui colindă către vacanța de vară pe care o așteaptă cu nerăbdare și visează necontenit la plimbările cu bicicleta. Își fușerește lecțiile și zburdă, deocamdată doar cu gândul, toată ziua. Adică visează cu ochii deschiși sau se joacă la calculator, când ție ți-ar plăcea să îl vezi cu vreo culegere de matematică în mână.

Calculatorul - un dușman?

Cu toții folosim internetul într-o mai mică sau mai mare măsură. Fiecare dintre noi are cel puțin o adresă de mail pe care o verifică de câteva ori pe zi fără să aștepte vreo veste. Fiecaredintre noi s-a jucat cel puțin o dată. Fiecare are un cont pe un site de socializare. Câți dintre noi își recunosc dependența de acest „microb”? Câți dintre noi folosesc inteligent site-ul de socializare / cumpărături / jocuri? Câți dintre noi i-au explicat concret copilului ce înseamnă internetul, la ce folosește, cum se utilizează, de ce se utilizează?

Este simplu să te plângi că nu poți să îl dezlipești de lângă calcuator pentru că tocmai a descoperit ultima versiune a nu știu cărui joc. Este simplu să te declari înfrântde iscusința lui de a-și căuta și descărca singur cele mai noi apariții. Este la modă și să dai neputincios din umeri și să spui că e dependent de calculator și că așa sunt toți la vârsta lui.

 Cine o fi de vină? Copilul este cu siguranță influențat de ceea ce vede că fac prietenii și colegii lui. A auzit și el ce se discută la școală sau în fața blocului (dacă mai dă Dumnezeu din când în când să iasă pe acolo! Și când te gândești că părinții noștri ne chemau câte o jumătate de oră până ne înduram să intrăm în casă!).Vrea și el să fie parte din competiția în desfășurare on-line. Oare poți să îți asumi responsabilitatea pentru dependența lui? Să spui resemnat: „Nu am ce să fac” nu este o soluție. Sunt conștientă că nu poți să îți izolezi copilul și să îl crești ca acum cincizeci de ani. Nici nu ar fi corect față de el. Dar poți să îi creezi anumite obiceiuri. Se spune că obișnuința este a doua natură. Ca urmare creează-i de mic obișnuința de a sta afară, de a face sport, de a mânca sănătos și nu va renunța la aceste obiceiuri în favoarea zilelor nesfârșite petrecute în fața monitorului. Dacă va vedea că acorzi importanță acestei pasiuni a lui și chiar petreci timp alături de el, inițiindu-te în cel mai nou joc, nu te va sfida retrăgându-se în lumea virtuală. Explică-i rolul calculatorului, al interenetului, ca  instrument de lucru, ca mijloc de comunicare, ca modalitate de informare. Știind aceste lucruri de la tine, știind că nu te opui cu încăpățânare acestei distracții a lui, având exemplul și exercițiul altor activități, va ști să își dozeze timpul și energia consumate la calculator și nu va mai fi imposibil să se ridice de pe scaun.

Calculatorul nu este un dușman cu condiția să nu devină preocupare unică atât ziua cât și noaptea! Înțelepciunea antică „Est modus in rebus” (există măsură in lucruri) poate fi aplicată și în acest caz, pentru că, până la urmă, puțină joacă virtuală nu strică nimănui.

„Ca să nu rămâie repetent și anul acesta...”

… nu Mam’Mare , nu Mamița și nici Tanti Mița, ca în inepuzabila schiță caragialiană, ci mama și tata, oameni responsabili, de altfel, s-au gândit să stimuleze apetitul pentru învățătură al odraslei, promițând diverse recompense, în funcție de performanțe. Bineînțeles că nu ne mai referim la vreo festivitate patriotică sau la o nefericită calătorie cu trenul (că doar suntem posesorii unor mașini care însumate ca valoare acoperă bugetul României). „Premiile” se aleg cu  „rafinament”: de la excursii în locuri exotice, la ultima generație de telefoane / tablete / laptop-uri, haine de fițe, bijuterii, etc.